old news... mai importantă ar fi o analiză serioasă a caracterului acestei "clase" - ataşamentul faţă de autoritarism, de pildă, care se camuflează în ideologia statului de drept şi a necesităţii impunerii domniei legii chiar dincolo de ceea ce ar trebui, democratic, să fie spaţiul reglementării legitime.Corect. Când o minoritate (deplin conștientă că este o minoritate) luptă împotriva unei majorități (să nu uităm că, deși PSD-ul e de departe ținta principală, nici PNL-ul sau UDMR-ul nu sunt privite cu mai multă îngăduință), nici nu are cum să fie altfel. Am luat acest lucru ca pe o axiomă, motiv pentru care nici n-am zăbovit prea mult asupra lui. În același timp, e loc de nuanțe. Nu sunt convins că autoritarismul mișcării #rezist, cel puțin în forma actuală, este ceva intrinsec. În fond, dacă am inversa situația, adică un DNA folosit eficient de PSD împotriva partidelor de opoziție și în special a USR-ului, aceiași #rezistenți de azi ar denunța, loud and clear, statul polițienesc. Așadar, autoritarismul (cât se poate de real în momentul de față!) poate fi privit și ca o unealtă de conjunctură. Vorbim anticorupție până la preluarea puterii. Odată întâmplat acest lucru (și cred că se va întâmpla într-un viitor mai îndepărtat, inclusiv prin "centrizarea" PSD-ului de care vorbeam în postarea anterioară), anticorupția va fi dată uitării. Firește că, într-o astfel de eventualitate, rezultatul va fi tot un soi de autoritarism (în forme "soft", mai puțin vizibile), doar că va fi deghizat sub numele de "democrație liberală" (în realitate însemnând democrație burgheză). Cum spuneam, vom intra în normalitate. O normalitate total anormală, dar acceptată - inclusiv de către perdanți, adică de majoritate - drept normalitate. În fond, asta vedem peste tot în lume: dictatul primelor 10-20% (adică al celor care reprezintă vârful piramidei veniturilor). Revenind, însă, la România prezentului, justiția este singura armă a clasei #rezist împotriva rezultatelor alegerilor. Și micii noștri burghezi vor ține cu dinții de ea până la preluarea puterii.
Așadar, atașamentul #rezistenților la "statul de drept" (și mă refer la sensul ideal al termenului) este - ca să folosesc un eufemism - foarte discutabil. Anticorupția este doar strigătul de luptă (sau blazonul de clasă). Asta dacă nu avem simțul umorului. Dacă îl avem, putem spune că este doar o "memă" (pentru cititorii care nu cunosc termenul, click aici sau aici). Un soi de "harlem shake" la scară mare. Și cu tot atâta substanță. În fond, oamenii din spatele #corupțiaucide cu asta se ocupau până nu demult. Cu meme și flashmob-uri. De la "ziua fără pantaloni" (no pants day) până la astfel de happening-uri. După ce au declarat (nu cu mare succes) război nădragilor, au constatat că prinde mai bine mema anticorupției. Și nu s-au înșelat. Azi, mica burghezie anticorupțește la festivalul Winter Well, scenele fiind înlocuite cu tribune ale intelectualilor. Iar eloii din Occident au avut în sfârșit în cine să se recunoască.
Una peste alta, România trece azi printr-o mare schimbare. Mai precis, trece de la corupția de tip vechi la cea de tip nou (nou pentru România), occidental. Ciocoii vechi și noi. Asta voiam să spun prin "evoluția convergentă". Corupția neaoșă avea, până nu demult, un caracter endemic. Își găsise propriile forme, așa cum ecosistemele insulare (cel mai cunoscut caz fiind Madagascarul) își generează propriile specii. România, însă, a încetat să mai fie o insulă. Și știm ce se întâmplă când noi specii sunt introduse într-un astfel de ecosistem...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu