Sfidând evidența, ne-am conferit singuri titlul de
sapiens. Apoi, încântați peste măsură de noi înșine, am mai adăugat un
sapiens la primul
sapiens.
Homo sapiens sapiens, așa ne-am autointitulat în infinita noastră modestie (proporțională, pesemne, cu a noastră sapiență), asta în timp ce eram ocupați să-i facem mii de bucățele pe alți
sapiens sapiens - sau să-i decapităm, spânzurăm, înrobim, exploatăm, ardem pe rug, biciuim, tragem pe roată, bombardăm etc. În dubla noastră sapiență, am ales oameni precum Donald Trump, Theresa May, Emmanuel Macron, Justin Trudeau etc., unul mai sapient decât celălalt. Am descoperit că nu suntem ființe biologice, ci avatarurile unor ființe biologice de care devenim tot mai înstrăinați. Am descoperit că sexul nu e un dat biologic, ci un "construct" social - un soi de
skin pe care îl schimbăm în funcție de
mood-ul zilnic, iar cei care contestă această "realitate" sunt niște neanderthalieni condamnați la extincție. Am descoperit că
este incorect să spunem "mankind" (ci "peoplekind"), dar că
vânzările de arme către Arabia Saudită trebuie să continue.
Luptăm cu inegalități mărunte în timp ce cea mai strigătoare inegalitate - cea economică - este de nechestionat. La urma urmelor, cine este oare mai discriminat? Un homosexual bogat sau un heterosexual sărac? O femeie CEO sau un bărbat cu salariul minim? Un copil dintr-o familie bogată sau unul dintr-o familie săracă? Tot discursul capitalisto-egalitarist este un spectacol de iluzionism.
Smoke and mirrors. Ce poate fi mai convenabil pentru capitalism decât înlocuirea claselor sociale (cu toate simplificările acestui tip de discurs) cu clase sexuale sau de altă natură? În fond, teza principală că
majoritățile doar discriminează și nu pot fi discriminate. Ceea ce înseamnă, logic, că săracii (majoritari, din nefericire pentru ei) nu pot fi discriminați. Prin urmare, să le plângem de milă bogaților. Să nu uităm că și bogații sunt oameni și că nu au nicio vină că s-au născut așa sau că au devenit așa. Mulți europeni s-au supărat pe imigranții din Siria - și mai ales bunii europeni de la noi, care n-au văzut picior de imigrant. Motivul supărării? Vin peste noi ca să trăiască mai bine, nu ca să se adape de la valorile noastre europene/occidentale. Imigranți economici, așa au fost numiți. Dar investitorii străini (
despre care am scris aici) nu sunt imigranți economici? Firește că sunt, dar sunt îndrăgiți de toată lumea.
Cert este că, în loc să avem o majoritate discriminată economic, avem o majoritate fracturată într-o multitudine de minorități, toate discriminate în fel și chip, mai puțin economic. Iar distinșii cercetători și descoperitori de noi discriminări non-economice se numesc - în stil orwellian - societate civilă. Noi străpungeri au loc zi de zi. Aproape că se aplică legea lui
Moore: la fiecare doi ani se dublează numărul de discriminări, dar și de sexe. Inventarierea acestora este o muncă titanică, mai ales că în ritmul actual de creștere numărul sexelor ar putea depăși numărul locuitorilor planetei.
De ce să ne batem capul, însă? Viața merge înainte. Saudiții vor face dreptate în cazul Khashoggi, Iohannis cel cu nouă dosare penale clasate se luptă cu penalii cocoțați în fruntea statului, salariații cu 4000+ lei pe lună sunt discriminați de cei cu sub 2000,
Cristian Ghinea e probabil jignit peste măsură de gestul obscen făcut de Florin Iordache pe motiv de copyright etc. Aici ne-a adus dubla noastră sapiență. La
dublăgândire, mai precis. În lumea de azi, cine nu dublugândește nu supraviețuiește.
