Pe 3 iulie 1988 avea loc unul dintre cele mai mari (aflat încă în "top 10") dezastre aviatice din istorie. Soldat cu 290 de morți, dintre care 66 copii, dezastrul nu a fost provocat de o defecțiune tehnică sau de o eroare de pilotaj. De această dată, cauza imediată a fost una un pic mai neobișnuită: o rachetă lansată de crucișătorul american USS Vincennes. Ținta? Cursa civilă iraniană cu numărul 655, care transporta pasageri (la fel de civili) de la Teheran la Dubai. Eroare sau nu, Statele Unite nu și-au cerut niciodată scuze pentru doborârea aparatului de zbor Airbus A300, iar - pentru cei care merg pe prima variantă - trebuie spus că echipajul USS Vincennes avea să fie ulterior decorat. Căpitanul USS Vincennes, William C. Rogers, a primit chiar Legiunea de Merit pentru "comportamentul său excepțional de meritoriu în îndeplinirea sarcinilor [...] în perioada aprilie 1987 - mai 1989". Așa cum ne informează Wikipedia, câțiva ani mai târziu, în 1996, Statele Unite și Iranul au ajuns la o înțelegere la Curtea Internațională de Justiție, prin care Statele Unite se obligau că plătească ex gratia (adică fără să-și recunoască responsabilitatea) 61,8 milioane de dolari familiilor victimelor, sumă care, împărțită la numărul de pasageri, reprezenta 213.103,45 dolari pe cap de pasager. Ajustată la inflație, suma per capita ar echivala astăzi (2018) cu 344.435,35 dolari.
Treizeci de ani mai târziu, mai precis 1 mai 2018, judecătorul american George B. Daniels găsește Republica Islamică Iran ca fiind vinovată - suspans! - de atentatele de pe 11 septembrie 2001 și hotărăște ca Iranul să plătească nu mai puțin de 6 miliarde (de dragul zerourilor: 6.000.000.000) de dolari familiilor victimelor. Pentru George B. Daniels, nu a contat că 15 din cei 19 teroriști au fost saudiți și că niciun iranian nu a participat la atacurile din 2001. Nici că Al Qaeda - ca expresie a sunismului extrem, de inspirație... saudită - detestă șiismul iranian, ceea ce face colaborarea dintre cele două o imposibilitate. Nu, câtuși de puțin. Să vedem, însă, cam cât valorează o viață de american. George B. Daniels a măsurat atent pe balanța fină a justiției americane și a ajuns la următoarele certitudini matematice: Iranul trebuie să plătească 12,5 milioane pe soț/soție, 8,5 milioane pe părinte, 8,5 milioane pe copil și 4,25 milioane pe frate/soră. Păcat că George B. Daniels nu a cuantificat și animalele de companie, pentru că tot ar fi valorat mai mult decât cele 0,34 milioane pe cap de iranian. Și, pentru că trăim în capitalism, la sumele de mai sus se mai aplică și o dobândă de 4,96% (oare ce bancă oferă o astfel de dobândă la depozite?) începând cu 11 septembrie 2001. Cu ce s-a mai remarcat George B. Daniels? Nu cu mare lucru, dacă ignorăm că, în septembrie 2015, același judecător a respins cazul înaintat de familiile victimelor de la 11 septembrie îndreptat împotriva... Arabiei Saudite. Motivul? Arabia Saudită are "sovereign immunity" - sau, pe românește, se bucură de imunitatea statului. Cu alte cuvinte, ce e bun pentru Arabia Saudită nu e bun pentru Iran.
Acestea fiind spuse, nu pot să nu mă întreb: oare viața lui Teo Peter cât o fi valorat? Din zvonurile vremii, suma (necunoscută, de altfel) pare sensibil mai mică decât prețul unui iranian. Asta ca să știm cam pe unde suntem pe bursa de valori. Cu toate astea, luptăm cu bucurie în războaiele altora și ne mândrim cu morții noștri. Iar "partenerii noștri externi" nu contenesc cu laudele. Cu statul de drept, însă, nu stăm bine. Și nici cu vizele.
Ce-am învățat în ultimii 30 de ani, de la Ronald la Donald? Că e urât să mergem la Bitburg. Dar e perfect normal să mergem la Riyadh. Chiar și atunci când este marcată ziua eliberării Auschwitzului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu