Investitorii asistați

Dacă un investitor ar deschide o uzină de produse x și ar produce 10 bucăți x, ar fi normal să-și amortizeze întreaga investiție și să scoată și (un mic) profit? Dacă ne luăm după Airbus, răspunsul ar fi un răsunător da.

Pe 13 septembrie 2016, premierul de atunci, Dacian Cioloș, împreună cu președintele francez François Hollande, inaugurau la Ghimbav o uzină de asamblare a elicopterelor Airbus H215. Conform cifrelor vehiculate în presă, investiția grupului Airbus se ridicase la "51,7 milioane de euro, din care 15,5 milioane de euro în infrastructură", beneficiind și de un ajutor de stat din partea guvernului României în valoare de peste 5 milioane de euro (vezi aici). Așadar, chiar și pentru o economie de nivelul României, o investiție medie, în condițiile în care nici locurile de muncă create (aproximativ 300 până la 2020) nu par foarte numeroase. Citez din presa vremii:

Pe lângă liniile de fabricație, uzina inaugurată astăzi va avea un birou de cercetare, departament pentru vânzări și un centru de formare profesională. În plus, în strategia prezentată de către investitorul francez, este prevăzută asocierea cu societățile aeronautice din România, iar elicopterele fabricate la Ghimbav în următorii ani vor deservi piața globală [subl.m.]. Se estimează că primele elicoptere Airbus H215 produse în România vor fi gata la sfârșitul anului 2017- începutul anului 2018.

Aceasta într-o versiune. În altă versiune, mai largă, aflăm că, de fapt, Airbus nu dorea să deservească piața globală, ci... statul român:

Primul aparat de zbor H215 ar urma să fie produs acolo în 2018, în funcţie de cât de repede vor veni comenzile. Airbus vrea ca România să fie unul dintre primii cumpărători ai noului elicopter. Compania vrea să îi vândă ţării noastre 10 aparate H215 pentru 150 de milioane de euro [subl.m.]. Însă există şi alternativa unui contract de modernizare 10-12 elicoptere Puma pentru doar 68 de milioane de euro.

Cu alte cuvinte, compania vrea să-și amortizeze investitiția (și să scoată și puțin profit) printr-o singură comandă (de 10 bucăți). De la statul român, pentru că așa e mai simplu. Investiție de 51,7 milioane, comandă de 150 milioane. Din nefericire pentru Airbus, lucrurile n-au mers, însă, în direcția așteptată. Statul român, amețit de tot felul de oferte de armament american (Raytheon, Bell etc.), n-a mai avut bani și pentru Airbus. Ceea ce a creat o mare nemulțumire la vârful Airbus, compania anunțând că "răbdarea noastră are limite" și oferind și un ultimatum:

fie Bucureștiul cumpără elicoptere de la constructorul franco-german, pentru a porni linia de asamblare de elicoptere de transport H215 de la Ghimbav, inaugurată în august 2016 în prezența lui François Hollande, fie aceasta este închisă și transferată în altă țară.

Cu alte cuvinte, în optica Airbus, statul român are obligația să cumpere elicoptere H215. Au uitat de piața globală, de cerere/ofertă, de economie de piață etc. Au uitat și de ajutorul de stat în valoare de 5 milioane de euro. Statul român devine astfel un garant al profitabilității investițiilor mari.

În ceea ce privește ultimatumul, putem fi încrezători că bravii guvernanți vor remedia, într-un fel sau altul, situația. Deși n-ar fi stricat un politicos bon voyage.