Deși nu sunt clarvăzător, după ani lungi în care am încercat să-mi explic tot felul de fenomene care îmi păreau fără nicio noimă (sau care se băteau cap în cap), am dezvoltat o metodă de a ghici viitorul. Este de o simplitate dezarmantă, așa că voi încerca s-o explic în câteva cuvinte pentru cei care vor s-o testeze. Pe scurt, metoda sună cam așa: în orice situație dată care lasă loc mai multor rezultate posibile, cel care are câștig de cauză este rezultatul cel mai rău (sau cel mai puțin dezirabil). Simplu, nu? Luați orice situație cu rezultat necunocut. Doi candidați la alegeri, de exemplu. Nu are rost să vă bateți capul cu sondaje și cu alte calcule. Mai simplu (și mai sigur) este să vă puneți întrebarea: cine e candidatul mai rău? Dacă aveți un răspuns clar (ceea ce, de multe ori, este dificil, din moment ce ambii pot să fie la fel de răi), atunci cu siguranță va câștiga respectivul(a). În cazul puțin probabil în care veți avea o surpriză (mai precis să câștige candidatul care pare varianta mai puțin rea), nu vă grabiți să aruncați metoda la gunoi, pentru că evoluția lui/ei ulterioară vă va dovedi că nu metoda este greșită, ci aprecierea dumneavoastră inițială. Mai aveți nevoie de o ilustrare? Dacă aș juca la 6/49, rezultatul cel mai puțin dezirabil ar fi să pierd și, conform metodei expuse mai sus, așa se va și întâmpla. Cu toate acestea, chiar dacă aș avea parte de o surpriză și aș câștiga, complicațiile ulterioare vor dovedi că ar fi fost preferabil să nu câștig, deci metoda a funcționat. Așa că ignorați matematica și calculele probabilistice. Acestea sunt formule aduse pe lume pentru a da un lustru științific metodei mele. Îmbrățișați pesimismul, asumați-l, și nu veți regreta. Metoda este aproape infailibilă. Aproape pentru că, așa cum am spus, intervine eroarea umană. Cu cât veți putea defini mai clar (și mai obiectiv) care este rezultatul cel mai rău, cu atât veți vedea mai limpede viitorul.
Să încercăm să aplicăm metoda la situația politică la început de 2018.
Cazul Laurei Codruța Kövesi, de exemplu. Personal, aș vrea să văd înregistrările lui Sebastian Ghiță. Este posibil? Metoda îmi spune un nu categoric. Laura Codruța Kövesi este deja mat, iar "Sebi" nu pare omul care să se sacrifice pe altarul dreptății. Probabil au loc negocieri intense între corupți (cu anti sau fără anti în față), dar e clar că Sebastian Ghiță este în avantaj zdrobitor. Publicul larg, însă, nu va avea parte de dovezi palpabile, iar cei care văd în LCK "slujirea" nu vor avea de ce să se rușineze (așa cum nu s-au rușinat nici de plagiatul din doctoratul doamnei procuror). "Slujirea" va avea parte de o "retragere onorabilă", înainte de sfârșitul mandatului. Și nu doar din cauza dezvăluirilor lui Sebastian Ghiță. Zilele îi sunt numărate și pentru că altcineva se apropie de sfârșitul primului mandat.
Acel altcineva este Klaus Iohannis. De ce ar vrea președintele să scape de Laura Codruța Kövesi, când întregul său mandat s-a bazat pe corupție cu anti în față? Nu pentru că LCK ar putea deveni un candidat cu șanse reale, ci pentru că domnul președinte, dacă vrea al doilea mandat, trebuie neapărat să obțină, la fel ca la primul, și niște voturi din partea electoratului PSD, așa că trebuie să treacă urgent la dez-antagonizare. Altfel spus, Iohannis, în speranța că electoratul are memorie scurtă (și sunt destule dovezi că așa stau lucrurile), va abandona pentru o vreme discursul corupției cu anti în față (cam la fel cum l-a uitat treptat G.W. Bush pe Osama Bin Laden), cel puțin la nivel intern. Acestea fiind spuse, e nevoie de o paranteză. Electoratul PSD este cel mai flexibil electorat, în sensul că este cel mai dispus nu doar să voteze cu altcineva, ci și să-și sancționeze fără milă partidul (referendumul din 2007, de pildă). Aș îndrăzni chiar să spun că, din acest punct de vedere, este cel mai rațional electorat. Reducând la absurd, este mult mai probabil ca un PSD-ist să voteze cu USR decât un USR-ist să voteze cu PSD. Iar acest lucru duce la o ecuație simplă: candidatul cu cele mai multe șanse la președinție trebuie să fie non-PSD, dar să prindă un strop și la electoratul PSD (este infinit mai greu invers, de unde și lunga listă de eșecuri ale PSD). Traian Băsescu a reușit, Klaus Iohannis a reușit - fără egal - la primul mandat. Va reuși din nou? Lăsând calculele deoparte (am spus ce părere am despre acestea), metoda îmi spune că da. Din simplul motiv că îmi pare cea mai rea variantă. Ceea ce este o culme a ironiei, din moment ce, deocamdată, este singura variantă conturată.
Îi las pe cititori să găsească și alte aplicații pentru metoda prezentată mai sus. Îi asigur că posibilitățile sunt inepuizabile. Până atunci, închei cu o întrebare: se vor adeveri aceste profeții? Nu știu - din simplul motiv că nu mi-e clar care variantă este mai neplăcută. Pare una din acele situații în care ambele variante sunt la fel de rele. Dacă se vor adeveri, e trist, dacă nu, e iarăși trist (pentru că nici măcar nu voi avea satisfacția că am "nimerit-o"). Sau poate că totul este o păcăleală de 1 aprilie. Sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu