Departamentul Virale și Share-uibile (DVSh) al USRplusPLUS

Domnul Dacian Cioloș face muncă de voluntariat pentru propriul său partid. Aflându-se absolut întâmplător la lipit afișe electorale în Alexandria, județul Teleorman, și purtând absolut întâmplător un microfon fără fir, la rându-i ascuns absolut întâmplător sub hăinuța de voluntar USRplusPLUS, Dacian Cioloș este hărțuit de un reprezentant al poliției locale (știrea integrală aici). Între polițist și domnul fost prim-ministru are loc un schimb de replici demne de un banc ("Dacian și milițianul teleormănean"), dialog rezumat de către unul din cititorii HotNews în felul următor:

Polițistul: "Salut, eu sunt prost."
Cioloș: ".....și?"
Polițistul: "Aaa, nu, atâta, voiam sa stiți ca sunt prost."

Ceea ce cititorii HotNews nu realizează, însă, este că domnul Dacian Cioloș are o predispoziție pentru asemenea întâmplări deloc întâmplătoare (am mai scris aici despre această calitate a domniei sale). Să analizăm, însă, înregistrarea video (disponibilă aici).

Istoria ilustrată a unui selfie

Pare-se că domnul Dacian Cioloș este un subiect inepuizabil. Ieșit fără nici cea mai mică zgârietură din ambuscada pregătită de abilul "vânător de securiști" Marius Oprea (pe când un muzeu cinegetic?), Dacian Cioloș este tot mai încrezător că stofa din care este alcătuit este absolutamente neșifonabilă. Și nu se înșală. Pentru că, dacă altfel ar fi stat lucrurile, ultima ieșire publică a domnului Cioloș l-ar fi șifonat și decolorat atât de tare încât nici cea mai performantă stație de călcat și nici cel mai grozav detergent nu i-ar fi redat lustrul de altă dată.

Acum câteva zile, fostul comisar european pentru agricultură Dacian Cioloș a ieșit la cules de semnături în Roșiorii de Vede, județul Telorman ("fieful" știm-noi-cui). Nu știm cât de bogată a fost recolta - și nici măcar nu este important. De ce? Pentru că actorul Dacian Cioloș nu s-a deplasat pentru cele câteva semnături de teleormăneni (atât de îndrăgiți de spiritele treze ale nației), ci pentru o mică punere în scenă. Pe scurt, domnul Cioloș avea urgentă nevoie de niște "simpatizanți PSD" care să posede un număr de "calități", pe cât de rare, pe atât de contradictorii: (1) să fie suficient de neinformați/dezinformați pentru ca oricărui simpatizant USR plus PLUS să i se confirme prejudecățile cu privire la votanții PSD, (2) să nu bruieze procesiunea (decât atunci când trebuie), (3) să pună într-o manieră suspect de civilizată exact acele întrebări pe care Dacian Cioloș și-ar fi dorit să le primească, (4) să fie suficient de maleabili pentru punctul culminant al mult-plănuitei virale (vom vedea care) și (5) să fie ușor de convertit la userismplusplusism. Cum timpul a fost scurt, iar calitățile enumerate greu de întrunit, producătorii de meme și virale din staff-ul domnului Cioloș s-au văzut nevoiți să improvizeze. Soluția găsită? Mai mulți oameni din USR plus Plus vor juca rolul PSD-iștilor ignoranți. Să vedem desfășurarea.

Vrem o corupție ca afară

We have helped liberate more people from tyranny
and poverty than ever before in history.
We have acquired great wealth and power in the process. 

John McCain, Ultimul mesaj către americani

Rudy Giuliani a reușit să-și pună în cap "România bună". După ani în care a plouat cu scrisorele și depeșe scrise pe același calapod (și de aceleași minți dibace, de obicei autohtone), nu e de mirare că misiva semnată (dar nu și scrisă) de Rudy Giulani a creat stupoare în cercurile #rezist - și tot atâta bucurie în tabăra cealaltă. Răzbunarea lui Pavlov. Odată dresați că orice răvaș trimis din afară (dar scris în interior) trebuie să exprime o teribilă îngrijorare față de derapajele de la "lupta anticorupție", este ușor de înțeles de ce susținătorii "anticorupției de Dâmbovița" au reacționat ca și cum au primit pansament gastric în loc de desert. Năuceala, însă, n-a ținut mult. Repliindu-se imediat, Dan Barna, președintele partidului celor care contează, l-a pus imediat la punct pe Giuliani, descriindu-l ca pe "avocatul lui Trump", poziție pare-se similară cu a "bucătarului" și a "frizerului". Nici textul scrisorii nu a scăpat simțului critic al domnului Dan Barna, care n-a ezitat să-l catalogheze drept o "dictare pe care domnul Giuliani a decis să o semneze". Că domnul Dan Barna n-ar fi reacționat așa dacă scrisoarea cu pricina ar fi susținut contrariul, asta e ceva de domeniul bunului simț. Mai mult, Rudy Giuliani n-ar mai fi fost "avocatul lui Trump", adică un fitecine, ci omul care a înfrânt mafia new-yorkeză, jurist cu experiență, prieten al României, susținător al statului de drept, fost primar al metropolei New York etc.

Luați, deci, pe nepregătite,  leaderii #rezist au fost nevoiți să improvizeze o defensivă, iar efectivele mobilizate - pe post de "țestoase" - au fost impresionante. Chiar disproporționate, dacă am folosi un cuvânt la modă... În fond, dacă Rudy Giuliani este doar "avocatul lui Trump" și nimic mai mult, un fel de overrated chef/hairdresser, de ce a atras atâta atenție chiar din partea celor care o denunță? De ce nu s-a bucurat de liniștea generală cu care a fost întâmpinat mesajul lui Serj Tankian, de exemplu? Până și George Maior, singurul psd-ist nepenal, s-a oprit din importantele sale activități, pe cât de antiteroriste pe atât de transatlantice, pentru a-i căra câteva bastoane lui Rudy Giuliani, descriind scrisoarea acestuia ca "expresia unui lobby, iniţiat de anumite forţe care sunt interesate de apărarea unor personaje de la noi care au avut probleme cu justiţia". Mai pe șleau, curatul George Maior îi acuză pe Rudy Giuliani că este în cârdășie cu mafioții de la noi. Cine sunt "mafioții" de la noi, știm. Ceea ce nu știm, însă, este cum "mafioții" s-au lăsat păcăliți să propulseze un om atât de integru.

Cert este că, după multe tatonări individuale, încetul cu încetul s-a conturat și o strategie în rândurile #rezist. Care ar putea fi rezumată în felul următor: ce contează scrisoarea lui Giuliani când avem scrisoarea mult-regretatului (mai ales prin Irak, Libia, Siria, dar și prin alte părți) John McCain? Una peste alta, fiecare tabără are scrisorica ei de suflet. De ce ar conta una mai mult decât cealaltă, nimeni nu obosește să explice. Niciunei tabere nu-i trece prin cap, însă, să renunțe la veneratele scrisori. Pentru că sunt doar atât, niște scrisori. Redactate - cum spunea Dan Barna - după dictare. Toate, inclusiv cea a lui John McCain. Să ne închipuim că John McCain, cu doar 23 de zile înainte de a muri de cancer la creier, nu avea griji mai presante decât cele legate de "statul de drept" din România ar fi - ca să folosesc un eufemism - o naivitate. John McCain nu a scris acea scrisoare - și cel mai probabil nici măcar nu a semnat-o.

Ce concluzii putem trage? În primul rând, dacă este permisă o glumă, că România e în întregime republicană (tabăra Giuliani vs. tabăra McCain). În al doilea rând, cele două scrisori denotă superficialitatea interesată a oficialilor americani în tratarea unor probleme delicate. Doi oameni care nu știu absolut nimic despre România (nu că ar avea vreo obligație în acest sens) acceptă să susțină necondiționat o tabără sau alta. Doar pentru că așa au fost rugați de niște "prieteni" influenți (unde influența e direct proporțională cu averea). Cum România e modestă la capitolul influență, cele două tabere au reușit să obțină doar niște autografe pe niște texte pregătite în interiorul României. Alte țări (mai ales unele din Orientul Mijlociu) reușesc să obțină și câte un război. Corupție? Firește. Dar ca afară.

Coaliția pentru Anticomunism

Domnul Cristian Ghinea a descoperit azi că este tradiționalist. Nu în materie de familie, că doar nu putem să-i punem la îndoială consecvența, ci în materie de anticomunism. În cuvintele dumnealui:

O atitudine stupidă a Preşedintelui Comisiei Europene, care participă la glorificarea celui care a pus bazele uneia dintre cele două ideologii criminale ale secolului trecut. Dictatura proletariatului, rolul conducător al sectei numite "partid", exterminarea oponenților - toate sunt de la Marx, ceea ce face marxismul o ideologie criminală în sine. În Vest să îi aduci omagii denotă ignoranță [sic]. În Est avem dreptul la memorie şi la respect față de suferințe. Juncker este Preşedinte pentru toată Uniunea Europeană. Reprezint cel mai pro-european partid din Parlamentul României şi pot afirma că e un moment ruşinos pentru UE. Mă aştept ca europarlamentarii români să protesteze. O gafă de proporții.

Cum sunt convins că domnul parlamentar USR l-a lecturat cu atenție pe Marx, n-o să mă aplec asupra concluziilor dumnealui, concluzii îmbrățișate cvasiunanim cam de tot electoratul din România (bine alimentat de tradiționalii formatori de opinie de la noi), indiferent că votează PSD, USR sau nu votează deloc. Altceva mi-a atras atenția, anume asumarea unei proto-identități est-europene. Noi, cei din Est, știm mai bine cum e cu comunismul. Cine ar putea să fie acești nenumiți estici? Prin excludere, bănuiesc că Ungaria și Polonia, cele două țări campioane la "iliberalism" (dar, ca un făcut, și la anticomunism, suficient cât să-i scurtcircuiteze pe proto-centriștii de la noi), devenite un fel de sperietoare pentru "liberalii" de pretutideni. Pare-se că avem chiar dreptul la memorie, iar vestul denotă ignoranță. Mă blochez. Est, drepturi, ignoranță occidentală? Oare hackerii lui Viktor Orbán i-au spart contul de facebook al domnului Cristian Ghinea? Sau Coaliția pentru Familie?

Nu, se pare că postarea domnului Ghinea este autentică, așa că nu putem decât să tragem concluzia că anticomunismul tradițional (cel cu ciuma roșie / die rote pest) este... sfânt. Autorul chiar îi îndeamnă pe europarlamentarii români să protesteze împotriva "gafei de proporții". Îi asigur pe cei din urmă că vor găsi sprijin și la colegii unguri și polonezi. Poate împreună vor reuși să cimenteze o Coaliție pentru Anticomunism. Să nu-i lăsăm pe vestici să ne calce în picioare tradițiile! Iar în ceea ce-l privește pe Karl Marx, un tradițional piei, drace! Doar nu se compară "Das Kapital" cu "Eu votez DNA!"...

Angajații Gabriel Liiceanu și Mihai Șora față în față cu constituția

Domnul Gabriel Liiceanu nu are liniște. Nici n-a terminat bine portretul Izabelei în stilul lui Sabin Bălașa că a revenit la treburi serioase. Aflăm că susține cu angajament inițiativa (de modificare a constituției) "Fără penali în funcții publice". Trebuie să recunosc că sunt bulversat de titlu. Oare ce-or fi vrând domnii Liiceanu și Șora să spună cu penal? Pentru că, dacă ne luăm după dex, penal este doar adjectiv. Totuși, intuiția îmi spune că domnii activiști se referă la "persoanele condamnate penal"... Dar, daca asta este intenția distinșilor domni, să reduci "persoanele condamnate penal" la - bănuiesc că peiorativul? - "penali", este ca și cum ai spune despre codul de procedură penală că este... penal. Lăsând gramatica deoparte, credeam că datoria spectatorilor angajați (putem să le spunem doar angajați?), precum domnul Liiceanu, este să ajungă la esență. Chiar dumnealui declara cu emfază că rolul intelectualilor este "să exprime mai limpede ceea ce alții simt fără să poată exprima". Deși își asumă rolul de a da glas necuvântătoarelor, observ, cu dezamăgire, că de această dată nu izbutește. Mai ales că, la cum arată alineatul cu pricina, până și Constantin Noica sau Corneliu Coposu, dacă ar mai fi trăit azi, ar fi fost tot "penali". Ironic, nu? Din nou, problemă de esență. Procedați precum Columb cu oul, domnule Liiceanu și domnule Șora! Direct la obiect! În loc să transformați un caz particular într-unul general, mai bine spuneți lucrurilor pe nume (și prenume), altfel lăsați loc de interpretări!