În ultimul său text publicat în Dilema Veche, Andrei Pleșu ni-l arată pe adevăratul Karl Marx și pe adevăratul Jean-Claude Juncker. Cu citate năucitoare - pentru mințile neprihănite. Puțin contează că același Andrei Pleșu a mai folosit aceleași citate într-un articol mai vechi din Dilema Veche, modificând doar ordinea acestora. Și la fel de puțin contează că aceleași citate își au originea într-una din operele de referință ale anticomunismului românesc, mai precis în O idee care ne sucește mințile (capitolul A treia zi a comunismului?), semnată de același Andrei Pleșu alături de alți doi titani: Horia Roman Patapievici și Gabriel Liiceanu.
Lăsând aceste considerațiuni deoparte, ce anume l-a făcut pe domnul Andrei Pleșu să iasă din rutina sa săptămânală, scriind - lucru tare neobișnuit - despre un eveniment extern? Firește că nu evenimentele din Siria, Iran, Israel, Turcia, Yemen etc., deși ar fi fost interesant să aflăm părerea domniei sale, ca fost ministru de externe, despre aceste subiecte. Nu. Domnul Andrei Pleșu și-a stricat rutina săptămânală din cauza lui Jean-Claude Juncker (Dragnea și Tăriceanu îi pot fi recunoscători lui Juncker, pentru că, grație lui, au un moment de respiro). Ce are domnul Pleșu de împărțit cu Juncker? Ce altceva, dacă nu prezența acestuia la dezvelirea bustului lui Karl Marx din Trier?
Așadar, domnul Andrei Pleșu își pune sticla la coada (deja lungă a) indignaților pe Jean-Claude Juncker. Primul așezat la coadă a fost Cristian Ghinea, despre care am scris aici. Apoi a urmat președintele experților Sorin Ioniță (președinte al Expert Forum, nu-i așa?), care își invita cititorii să facă un "pipi post-comunist la baza soclului statuii in chestiune, dacă aveţi drum prin frumosul Trier". Cum urina anticomunistă a lui Sorin Ioniță s-a dovedit insuficientă, al treilea sosit la coada în formare a fost Adrian Pătrușcă, dornic să participe și dumnealui la procesul comunismului, începându-și articolul cu următoarele cuvinte: "Pupăciosul bălos [Juncker - n.m.] de la Bruxelles a dezvelit în buricul Europei o uriașă statuie de bronz a Tartorului Comunismului". Văzând așa spectacol, nici Traian Ungureanu (cunoscut drept TRU), cel care mi-a asigurat motto-ul unei postări, nu a putut să se mai țină (greu cu incontinența urinară!) și s-a alăturat grupului, decretând: "Uniunea Europeană e socialistă. Occidentul e socialist. America e socialistă. Universităţile şi lumea intelectuală sînt socialiste. Elitele artistice şi cinematografice, pop, civile, de caritate şi umanitare sînt socialiste. Aşa arată lumea şi, în această lume, cine nu e socialist e - prin decret socialist - fascist, rasist, populist sau naţionalist-extremist". Ce pot să facă, însă, patru bieți oameni împotriva unei planete socialiste? Câte lichide să consume pentru a îneca bustul lui Karl Marx? Aici intervine Andrei Pleșu. Simțind că cei patru duc o luptă inegală, Andrei Pleșu li se alătură necondiționat (și, pentru că timpul era scurt, precum astronauții de pe stația spațială, reciclând).
Ce-i reproșează Andrei Pleșu lui Karl Marx? Printre altele, că era antisemit. Urât din partea lui Marx... Dar, pentru că tot suntem la acest subiect, să ne aducem aminte cine a fost primul stângist, identificat cu maximă precizie de Andrei Pleșu? Dacă vă gândeați cumva la materialistul Aristotel (sau alt gânditor antic), vă înșelați. Primul stângist a fost altcineva (și, ce coincidență, tot evreu!). Ne explică Andrei Pleșu (în O idee care ne sucește mințile):
Există un pasaj din Evanghelie pe care l-am identificat ca fiind un fel de fenomen originar al gândirii stângiste [subl.m.]. Se găseşte în Evanghelia după Ioan, capitolul XII. E ajunul Paştelui, suntem în casa lui Lazăr, pe care Iisus l-a înviat din morţi, ucenicii se adună în jurul lui şi Maria Magdalena îl spală pe picioare şi pune mir - ceva foarte scump pe vremea aia - în apă, îl unge cu mir şi îi şterge picioarele cu părul ei. Ei bine, atunci, vine un personaj şi spune: păcat de banii daţi pe mir. Mai bine îl vindeam si banii îi dădeam la săraci. Care va să zică ai în faţă pe cel care a venit să salveze lumea, pe Dumnezeu, cel puţin asta spune contextul Evangheliei, dar pe tine te preocupă să faci rost de bani pentru săraci. Acesta e fenomenul originar al "angajării". Iar Iisus răspunde: eu n-o să stau mult cu voi, prilejul acesta e unic. Dar omul nostru zice: nu, trebuia să ne ocupăm de săraci, nu de noi, nu de mântuirea noastră, ci de ceilalţi. Personajul care are această intervenţie, şi care, întâmplător, e cel mai mercantil personaj din Evanghelie, e Iuda. Pretind că avem aici fenomenul originar al stângii "generoase" [subl.m.].Ne-am lămurit, deci. Iuda mercantilul nu doar l-a trădat pe Iisus, dar ne-a adus și... comunismul. Prin stră-stră-stră-stră-nepotul său, Karl Marx. Iar despre Jean-Claude Juncker mai e de zis ceva? Sigur. Să salveze statul de drept construit de Traian Băsescu în aplauzele lui Andrei Pleșu, Traian Ungureanu, Cristian Ghinea etc. La asta s-a priceput și a fost "foarte bine informat". Deși, în cuvintele aceluiași Andrei Pleșu, Jean-Claude Juncker este "jurist fără o singură zi de practică profesională".
