Acum 200 de ani

Dacă tot trăim într-o țară cu milioane de experți în drept constituțional, m-am gândit că n-ar strica o mică incursiune în istoria dreptului în varianta sa românească. Mai ales că în 2018 se împlinesc 200 de ani de la primul cod penal al Țării Românești. Cine a fost autorul? Un domn fanariot care a rămas în memoria populară mai mult pentru ciuma care-i poartă numele decât pentru legiuirea sa. Este vorba de Ioan Caragea, cel care a condus Țara Românească timp de șase ani, între 1812 și 1818. Legiuirea lui Caragea, cum a rămas în istorie, a fost, însă, mai mult decât un cod penal. A fost și un cod civil, dar și un statut (incipient) al judecătorilor. Și, la o citire atentă, nu era lipsită și de câteva elemente de modernitate. În speranța că nu voi plictisi, redau câteva pasaje, atât pentru parfumul limbii, cât și pentru conținut.

Despre categoriile sociale (obraze):

împărțim obrazele:

1. După fire, în bărbați și femei.

2. După naștere, în fii adevărați, din curvie, vitregi și buni.

3. După vârstă și după minte, în vârstnici, nevârstnici, risipitori și fără minte.

4. După noroc, în slobozi, robi și sloboziți.

Foarte interesant îmi pare punctul 4. Inegalitatea era pusă în seama norocului (adică a hazardului), nu meritului.

Despre vârsta majoratului: 

Vârstnici să se socotească, atât bărbații, cât și femeile, de la douăzeci și cinci de ani a vârstei lor, și nevârstnici până la douăzeci și cinci de ani.
[...]
Cei nevârstnici orice tocmeală și dar vor face fără adeverirea părintelui lor, sau a epitropului [tuture legal - n.m.], este fără tărie, de le este spre stricăciune; iar de le e spre folos, este cu tărie.

Despre discernământ:

1. Fără minte numim pe cei ce sunt într'adevăr nebuni, sau lipsiți de minte, și smintiți.
2. Cei fără de minte, orice tocmeală, sau dar, vor face, se socotește drept nimic și se strică.
3. Cei fără de minte, orice greșeală vor face, nu se învinovățesc.

Despre bunuri mobile și imobile:

Lucrurile sunt ori mișcătoare, sau nemișcătoare.

Mișcătoare zicem acelea câte au suflet, sau și ne având suflet se mișcă, și se strămută, cum: dobitocul, hainele și celelalte.

Iară nemișcătoare zicem, precum: pământ, copaci, zidirile, și celelalte.

 Despre contracte:

1. Tocmeala este o făgăduială deopotrivă, de doi sau de mai mulți inși. 

2. Tocmelile se fac de noi în trei feluri:

- Ori lucrare pentru lucrare;

- Ori dare pentru dare;

- Sau lucrare pentru dare.

3. Numai pentru câte stăpânim, putem și a ne tocmi.

Despre dreptul de preempțiune (protimisis):

Se protimisesc la cumpărătoarea celor nemișcătoare:

1. Rudele de sus și de jos.

2. Rudele de alăturea până la a patra spiță, când sunt și părtași sau devălmași.

3. Rudele de alăturea până la a patra spiță, când sunt și vecini.

4. Cei ce sunt numai rude de alăturea, până la a patra spiță.

5. Cei ce sunt numai părtași sau devălmași.

Despre custodia minorilor:

7. Când se va despărți căsătoria, atunci din copiii lor, partea femeiască să rămâe totdeauna la mamă; iar partea bărbătească de sunt mici și au încă trebuință de creșterea mamei, să rămâe iarăși la mamă, iar de sunt mari, să'i ia tatăl.

8. După despărțirea căsătoriei să fie dator tatăl sa poarte de grije pentru hrana copiilor; iar de va fi el fără stare, și mama lor în bună stare, să fie mama datoare.

 Despre omor cu sau fără premeditare:

1. Omorul este sau mai înainte cugetat sau necugetat.
Mai înainte cugetat omor, se zice cănd îl face ucigașul, cu gând de a omorî, și necugetat cel împotrivă.
3. Cine va face omor cugetat, singur, sau dimpreună cu altul, să se omoare.
4. Omorul cel necugetat după întâmplări, micșorează sau mărește vina, adică:
1. Cine va omorî apărându-și viața de primejdie, nevinovat este;
2. Cine fiind copil, mic, sau nebun, sau zmintit la minte, va omorî, nevinovat este;

 Despre calomnie:

1. Necinstitorii necinstesc sau cu cuvântul, sau cu fapta.

- Cu cuvântul necinstesc înscris, sau prin grai, ocărînd în multe chipuri.

- Cu fapta necinstesc bătând, sau altceva spre necinste făcând.

Despre drept penal și drept civil (politicesc):

2. Prigonirea este sau criminală sau politicească.

"Criminală este, când învinovățirea este vină, cum: zurbalâc, omor, tâlhării, furtișag și celelalte.

Politicească este, când învinovățirea nu este vină, cum datoria și celelalte."

 Despre incompatibilitatea judecătorilor:

1. Judecătorul, pricina fiu-său, a fiică-sii, a tată-său, a mame-sii, a frate-său, a gineri-său, a noră-sii, a rudei sale, a prietenului său, a vrășmașului său, nici odată singur să nu o judece; și partea prigonitoare, când va afla un lucru ca acesta, să arate la Stăpânire.

 Despre recurs:

1. Apelație se chiamă jalba ce se dă de către cei ce se judecă, cu cerere de-a se cerceta hotărârea unei judecăți mai de jos, de altă judecată mai de sus.

2. Apelația să se facă de către cei ce se judecă prin jalbă în scris către Domnie în diastimă de șaizeci de zile de când s'a scris hotărârea.

 Despre mărturie mincinoasă:

1. Câți se vor vădi martori mincinoși, să se dea prin târg bătându-se, și să se treacă în condicile judecătoriilor.

Pentru cei care vor să parcurgă întregul document, acesta poate fi accesat aici. Este revelator și pentru condiția țiganilor, care aveau statut de "lucru nemișcător" și puteau fi vânduți ca atare.