Eurodestine frânte și alte eurochestiuni

Cei 73 de europarlamentari britanici sunt pe picior de plecare. Având termenul limită de 29 martie pentru a-și elibera birourile, ne putem imagina melancolia cu care au început să-și facă bagajele, copleșiți de sentimentul că lucrurile bune nu țin niciodată mult... Pentru cei 73, viitorul este sumbru. Rămași fără un sfanț prin Bruxelles, Luxemburg și Strasbourg, mai ceva decât Orwell prin Paris și Londra, simpla întoarcere în Perfectul Albion pare un obiectiv de neatins.

Noroc cu eurovalorile, însă. Întotdeauna preocupată de soarta claselor celor mai vulnerabile (și a altor minorități), Uniunea Europeană nu se dezminte și anunță că-i va (re)compensa pe cei 73. Nu cu mult - pentru că în Uniune, așa cum vom vedea, banul contribuabilului este gospodărit cu maxim de disciplină -, dar suficient pentru a alunga pericolul iminent de inaniție care plana asupra celor 73 și familiilor lor. Cum pentru britanici petrecerea s-a încheiat, a sosit timpul să plece cu niște euro-mărturii. Cum spuneam, sumele sunt modeste, oscilând între 50 900 de euro brut pentru MPE-ii cu un singur mandat și 169 680 de euro brut pentru pentru cei cu mai multe, printre care se numără nimeni altul decât Nigel Farage. Rușinată de meschinăria sumelor acordate, Uniunea mai face un efort pentru amărăștenii britanici: va achita contravaloarea transportului pentru "15 cutii" pe cap de MPE, astfel că distinșii noștri parlamentari vor putea să-și transporte gratuit mementourile în țara lor de baștină. Într-adevăr, Uniunea nu a achitat contravaloarea celor 73 de batiste albe pe care britanicii noștri le vor flutura la îmbarcare, dar mai e timp.

Până atunci, însă, Uniunea are subiecte importante de tranșat. Cum ar fi statul de drept pe la minoritarii estici (o minoritate tot mai enervantă, spre deosebire de toate celelalte). Așa că, zilele acestea, Parlamentul European a adoptat o inițiativă care permite Uniunii să taie fondurile pentru acele state membre care au probleme cu statul de drept. Unul din co-autorii propunerii (votată cu 397 de voturi și 158 împotrivă), este popularul finlandez Petri Sarvamaa, care, pătruns de eurospirit până în măduva euro-oaselor sale, decreta următoarele: "Banii contribuabilului trebuie respectați și cheltuiți după aceleași reguli și principii în toate statele membre. Nu avem de unde să știm în ce stat urmează să fie pusă la îndoială domnia legii". Așa să fie, oare? Chiar nu avem de unde să știm? Niște cinici ar putea spune că avem, din moment ce fondurile Franței sau Germaniei nu vor fi niciodată periclitate. Și așa facem cunoștință cu prima lege a eurodinamicii, care spune că statul de drept este direct proporțional cu PIB-ul...

Iar europarlamentarii noștri britanici? Britanici până la capăt, adică un pic... altfel. Laburiștii au votat inițiativa popularilor, în timp ce conservatorii s-au abținut. Una peste alta, avem în fața ochilor un gest altruist venit din partea unor oameni care trec prin grele încercări. În ciuda teribilei situațiuni personale, au reușit să se gândească și la primitivii din est, care încă n-au descoperit statul drept și ale sale binefaceri.

Pentru mai multe detalii, aici și aici.

Věra verità

Anunțată de zile bune, vizita comisarului european pentru justiție, protecția consumatorilor și egalitate de gen s-a produs. Chiar dacă au lipsit scânteile mult-așteptate de tabăra #rezist, Věra Jourová s-a achitat onorabil de urecheala obligatorie pe care orice oficial european trebuie s-o administreze executivului român. N-a ieșit cu capul lui Tudorel Toader pe tavă, așa cum și-ar fi dorit oamenii uniți de o înjurătură, dar a ținut obișnuita predică despre importanța continuării luptei anticorupție, deși România nu a avut niciodată o luptă anticorupție, așa că nu are ce continua.

Deși nu este un mare secret, parcă nimeni nu a sesizat ironia situației. Pentru că Věra Jourová are ceva experiențe personale în materie de corupție/anticorupție. Din cei 500 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene, comisar pentru justiție (et cetera) a ajuns tocmai o persoană care a stat 33 de zile în arest preventiv pentru... luare de mită. Dar Věra Jourová a fost exonerată!, vor exclama susținătorii inițiativei fără penali în funcții publice. A anula o persoană pentru un astfel de fapt este o mârșăvie, vor continua ei și mai intrigați. Să vedem, însă, dacă au dreptate. Cum justiția e binară, există doar două variante în ceea ce-o privește pe Věra Jourová: este fie vinovată, fie nevinovată. În ambele cazuri, însă, Věra Jourová este cu siguranță ipocrită. Pentru că, în cazul în care este vinovată, nu are niciun drept să ofere României lecții de anticorupție, iar dacă este nevinovată, Věra Jourová este un om care a simțit pe propria-i piele abuzurile "justiției independente", motiv pentru care ar putea să fie mai înțelegătoare cu guvernul României. Nu și nu, însă! Ceea ce i s-a întâmplat Věrei Jourová a fost un teribil abuz, iar justiția "independentă" din România - sub oblăduirea augustului Augustin Lazăr - este dincolo de orice reproș.

Ce mai știm despre Věra Jourová? Că este o susținătoare a mișcării #metoo, fiind victima nu doar a unei justiții politizate, dar și a violenței sexuale. Noroc că oligarhul afaceristul feminist miliardar Andrej Babiš (să nu uităm că oligarhi există exclusiv în Rusia și în zonele "iliberale") a luat-o sub aripa sa ocrotitoare, Věra Jourová fiind numărul doi în partidul deținut de acesta, ANO 2011, partid construit pe fosta mișcare "Acțiunea Cetățenilor Nemulțumiți". Ce anume îl nemulțumea atât de tare pe miliardarul Andrej Babiš? Știți răspunsul: corupția. E greu să faci afaceri de miliarde într-o țară coruptă. Alături de Věra Jourová, însă, Andrej Babiš va reforma sistemul. Nu doar în Cehia, ci și în România. Sau în alte tărâmuri "iliberale".

PS Informații suplimentare despre Věra Jourová se găsesc aici și aici.