Este căsătoria un drept? Discutabil. Drepturile pot fi doar individuale, dar căsătoria implică (deocamdată) două persoane. Mai cunoașteți vreun drept care se exercită în doi? Un drept bi-individual? Cum ar fi să votăm în grupuri de câte doi? De dragul demonstrației, să presupunem, însă, că este un drept. Atunci se pune întrebarea: ce este divorțul? Un răspuns pripit ar fi că divorțul este o renunțare voluntară la dreptul de a fi căsătorit. Dar dacă unul dintre parteneri nu vrea să divorțeze? În acest caz, dacă tratăm căsătoria ca pe un drept, putem spune că inițiatorul divorțului îi încalcă partenerului dreptul de a fi căsătorit. În fond, dacă libertatea este un drept și privarea de libertate este o infracțiune, atunci nu cumva privarea de căsătorie este tot o infracțiune - sau măcar o contravenție? Vom răspunde în cor că nu. De ce, însă? Pentru că știm că dreptul la libertate individuală primează în fața "dreptului" la căsătorie, ceea ce înseamnă că acesta din urmă este de fapt o expresie a primului. Și ce ne facem cu cei care vor să se căsătorească, dar nu-și găsesc partener? Le oferim unul din oficiu (precum un avocat)? Facem o agenție? O loterie a "partenerilor de viață"? Și dacă numărul participanților la loterie este impar, ce ne facem?
Este căsătoria un contract? La fel de discutabil. În primul rând, pentru că nu există clauze contractuale. Un contract vag (sau nescris) nu este contract - nu în fața legii, cel puțin. Să presupunem, însă, că este un contract pe termen nelimitat (sau cu înnoire zilnică). Revenind la exemplul anterior, cel al divorțului, ce facem dacă unul din parteneri respectă cu strictețe toate clauzele nescrise, dar celălalt partener vrea să pună capăt mariajului? Nu ar fi o încălcare grosolană a contractului? În acest caz, n-ar fi victima îndreptățită să sesizeze protecția consumatorului sau o agenție special creată pentru astfel de situații?
Este căsătoria expresia iubirii? Și mai discutabil. Poți să-ți iubești parinții și să-ți iubești copiii, dar n-ai voie să te căsătorești cu ei. În plus, la cununia civilă, soții nu sunt întrebați dacă se iubesc, deci iubirea este irelevantă. În plus, după cum știm, din punct de vedere istoric, căsătoria din iubire este ceva foarte... recent.
Dacă nu este reductibilă la un drept, un contract sau o expresie a afecțiunii, atunci ce este căsătoria? Simplu: o convenție - sau, dacă suntem anglofoni, a social construct. O convenție care antedatează statul și care, chit că a îmbrăcat diverse forme în diverse culturi și religii, a fost dintotdeauna între bărbați și femei (și nu între bărbați și între femei, ca să nu rămână loc de interpretare). Și, ca orice convenție, nu este rațională. Sunt homosexualii discriminați? Depinde. În viața de zi cu zi, da. Prin lege (chiar și în condițiile în care referendumul va avea succes)? Nu. Homosexualii au voie să se căsătorească în aceleași condiții precum heterosexualii. Nu au un paragraf separat în lege. Să mai dau un exemplu? Toată lumea are voie să traverseze strada. În realitate, nu putem să traversăm strada oricând și oriunde. Putem s-o facem doar prin anumite locuri și de cele mai multe ori trebuie să ne supunem unui aparat numit semafor. Legea spune - arbitrar - că nu avem voie să traversăm pe roșu. Putem spune despre cei care își doresc inversarea convenției (să traversăm pe roșu și să oprim la verde) că sunt discriminați de lege? Bănuiesc că nu. De fapt, există și persoane care sunt discriminate, mai precis cele care suferă de discromatopsie/daltonism, dar de ele nu ne pasă. Pentru ele încă nu s-a inventat dreptul să vadă în culori. Una peste alta, atât timp cât legea este aceeași pentru toată lumea, putem vorbi despre o mulțime de lucruri, dar nu despre discriminare.
Nu sunt avocatul din oficiu al familiei (nu folosesc epitetul "tradițională" deoarece nu există și un alt tip de familie), dar nu pot să nu mă întreb: de ce aliații "netradiționalilor" (spun aliații deoarece am auzit multe voci, dar nu și pe cele ale homosexualilor) și-ar dori un simulacru al "tradiționalului"? Este ca și cum un ateu și-ar dori să umble în straie de popă, un socialist ar tânji după un titlu nobiliar, iar un vegetarian și-ar dori să lucreze la abator. Nu ne place convenția din spatele denumirii de căsătorie? Suntem liberi să-i întoarcem spatele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu