Creierele curcubeu

Știm ce s-a întâmplat ieri. Peste 40 de europarlamentari au semnat o scrisorică de condamnare a referendumului din weekendul care urmează. Câți, mai precis? Dacă nu suntem atenți, ar fi 47. În realitate, însă, sunt 46 - pentru că o doamnă europarlamentar, pesemne dublu-indignată pe referendumul din România, a găsit de cuviință să semneze de două ori scrisoarea cu pricina. Firește, nu această hibă schimbă datele problemei, iar scuze găsim: un accident, o neatenție etc.

Așadar, numele stimatei doamne este Martina Anderson. Un nume fără rezonanță în (sau pentru) România. Dar asta nu înseamnă că Martina Anderson este un europarlamentar oarecare. Cum ar spune englezii, quite the opposite. Pentru că doamna Martina Anderson, aprigă apărătoare a "familiilor curcubeu" din România, are o biografie... aparte. Foarte aparte, chiar. În primul rând, doamna europarlamentar a petrecut nu mai puțin de 13 ani într-o închisoare britanică. Și nu în orice închisoare, ci în una de... maximă securitate. Pentru ce faptă? Nu pentru corupție, cum ne place nouă, ci pentru - suspans! - terorism. Iar cei 13 ani de închisoare, oricât de mulți și de lungi ar părea, au reprezentat doar o parte din condamnare, doamna Anderson fiind eliberată înainte de termen grație Acordului de la Belfast.

În concluzie, un referendum inoportun, care schimbă o formulare ineptă cu una la fel de ineptă, se dovedește a fi ceva mult mai grav decât pusul de bombe. Și de ce n-ar fi așa, la urma urmelor? Cum spun cei din tabăra #boicot, cine mai poate spune ce este normal astăzi? Cei ce au impresia că văd lucruri anormale sunt chiar ei anormali. Sau putiniști. Sau iliberali. Iar pentru ei nu există nici toleranță, nici înțelegere, nici Accept și nici MozaiQ. Și așa este normal.

Nu ne rămâne decât să sperăm că doamna Anderson va îmbrățișa necondinționat inițiativa "fără penali în funcții publice". Așa ar fi normal.

PS Pentru cei care vor să verifice afirmațiile de mai sus, click aici și aici.